Video si pedagogie

Află totul despre evacuarea apelor uzate

Activitatea umană (menajeră sau industrială) generează ape uzate, care trebuie tratate și colectate pentru a nu polua mediul înconjurător.

Conductele de evacuare ale locuinței servesc la transportarea apei murdare, provenite de la bucătărie, baie, toaletă sau de la mașina de spălat...

1. Ape uzate și ape pluviale

Există mai multe tipuri de apă de evacuat. Odată ce apa trece printr-o conductă de evacuare, se transformă în efluenți. Efluenții trebuie neapărat epurați (printr-o instalație individuală sau colectivă) înainte de a ajunge în mediul natural.

Apele uzate excluzându-le pe cele de la toaletă
• Numite uneori și ape menajere sau ape gri, aceste ape uzate provin exclusiv de la bucătării și băi.
• Slab încărcate cu materii poluante, acestea se scurg din chiuvete, lavoare, dușuri și căzi, dar și din mașinile de spălat vase sau rufe sau din uscătoare.

Apele uzate provenite de la toaletă
• În schimb, aceste ape uzate provin exclusiv de la toaletă.
• Mai sunt numite și ape negre.

Apele pluviale
Întotdeauna disociate de efluenți, apele pluviale sunt colectate de jgheaburi. Sunt evacuate prin burlane (tuburi verticale fixate pe fațade), cel mai des către colectorul unui rezervor public. De asemenea, acestea pot trece prin cuva unui sistem de recuperare a apei, îngropat sau aerian.

2. Țevile de evacuare

Asanarea colectivă
Locuința trebuie să colecteze și apoi să evacueze efluenții pe care îi produce conform normelor de securitate, de igienă publică și de mediu. Racordarea la sistemul public de canalizare este obligatorie dacă există și este posibilă din punct de vedere tehnic, astfel încât apele colectate să fie tratate în stațiile de epurare.

Fiecare echipament este prevăzut cu un sifon legat de o țeavă de evacuare. Astăzi, în mod sistematic din PVC și întotdeauna instalată în pantă, aceasta duce mai mult sau mai puțin direct la o canalizare verticală cu diametrul mare, numită „cădere”. Din motive practice, se întâmplă ca mai multe țevi de evacuare să ducă la o conductă comună puțin mai mare (colector), care duce la cădere. Țevile și coturile se asamblează cu un adeziv special (pentru PVC rigid). Diametrul unei țevi simple de evacuare sau al unui colector variază în funcție de tipul și numărul de echipamente care vor fi deservite, dar și de distanța parcursă până la cea mai apropiată cădere.

De asemenea, trebuie prevăzută o pantă suficientă pentru a permite o scurgere ușoară. Dacă țeava de evacuare este destul de scurtă (sub 2 m), panta se poate limita la 1 sau 2 cm/m. În schimb, la peste 2 m, panta poate atinge 2 - 3 cm/m. În tabelul de mai jos, sunt indicate țevile de evacuare adaptate la fiecare situație.

Asanare Ape pluviale (AP) Ape uzate (AU) Ape de la toaletă (AT)
Adâncime* 1m 1,50m 1,50m
Diametrul țevii** și canalizării îngropate În funcție de cantitatea de evacuat: În funcție de numărul de În funcție de numărul de
diam. 125 mm. instalații sanitare: toalete:
diam. 100 - 125 mm. diam. 100 - 125 mm.


Panta de scurgere 1 cm /m 1 cm/m (fără AT); 3 cm/m
2cm/m (fără AT)
Cămine exterioare accesibile A se prevedea la baza căderii (pentru o întreținere regulată), la schimbările de direcție, cu ventil de
siguranță la AU înainte de racordarea la sistemul public de canalizare.


*Adâncimea obișnuită deasupra sistemului de canalizare, de adaptat la cota de dezgheț a sitului.
**Conform parametrilor serviciului concesionar.

Asanarea autonomă
În lipsa racordării la un sistem de asanare colectiv, trebuie instalat un dispozitiv de asanare autonomă pentru colectarea și tratarea apelor uzate pe de o parte și a apelor pluviale care necesită o tratare mult mai puțin sofisticată pe de altă parte, înainte de a fi evacuate pe parcelă.

Dispersarea sau direcționarea către rețeaua de epurare
Odată lichefiate nămolurile și „limpezite” apele prin pretratare, acestea sunt gata să fie epurate printr-un sistem de dispersare prin sol, instalat sau reconstituit. Evacuarea efluenților se poate face prin infiltrare în sol (bacteriile epuratoare curăță apele de germenii patogeni) sau prin direcționare către mediul superficial (curs de apă, fosă, rețea de ape pluviale...).
• Trebuie respectate anumite distanțe și marje de implantare.
• Învelișul superficial trebuie să fie permeabil la apă și aer și să se afle în afara zonei de staționare a vehiculelor.
• Canalele de dispersare (Ø 100 mm minimum) trebuie să urmeze o distribuție perfectă.
• Lungimea sistemului de dispersare este de maximum 30 m.
• Materialele trebuie să fie de o calitate specifică (nisip silicios, spălat sau de râu; filtre cu granulometrie filtrantă de calitate; pietriș necalcaros; folie din material geotextil adaptată ca mărime și gramaj la această întrebuințare).

Înainte de a lua în calcul instalarea unui sistem de asanare autonomă, trebuie efectuat un studiu de fezabilitate (natura terenului, spațiul disponibil…) și un studiu tehnic (proiect, implantare…).
Bine de știut: este interzis să adaugi în apele uzate menajere de tratat uleiuri reziduale, medicamente, vopseluri și diluanți pentru vopseluri, hidrocarburi sau orice corp (solid sau nu) care ar putea polua mediul natural sau dăuna funcționării instalației.

Pentru apele pluviale
Sistemul de asanare autonomă nu colectează și apele pluviale. Iată câteva soluții de adoptat sau de asociat:

Câteva soluții de infiltrare
• Filtre îngropate* înainte de dispersare sau deversare.
• Canal colector sau lăzi filtrante* îngropate înainte de deversare.
• Plantații.
• Soluri și spații exterioare slab impermeabilizate, care permit la maximum infiltrarea naturală.

Câteva soluții de retenție
• Un acoperiș-terasă (rezervor sub cerul liber sau vegetalizat).
• O dolie sau un bazin peisagistic (cu un volum vid suficient pentru a stoca apa pe timp de ploaie).
• O cuvă aeriană sau îngropată pentru exploatarea apei de ploaie.
*Lucrările de tamponare trebuie neapărat golite când nu plouă.

3. Ce este „căderea”?

Cu diametrul mare (egal sau mai mare de 100 mm), căderea este o evacuare verticală care deservește unul sau mai multe etaje ale locuinței.
În partea superioară ajunge la acoperiș, ceea ce permite ventilarea conductei și facilitează scurgerea efluenților. În partea inferioară, se termină cu un tronson destul de înclinat. Duce fie la o rețea de asanare colectivă (sistemul public de canalizare), fie la o filieră de asanare individuală.
Bine de știut: cel mai des realizată din PVC, o conductă de cădere poate fi și din fontă sau fibrociment, cum este în multe locuințe vechi.

Cădere unică sau separată?
Când duc la o instalație de asanare autonomă, apele uzate și apele uzate de la toaletă circulă pe căderi distincte. Apele gri trec prin separatorul de grăsimi înainte de a ajunge la fosa septică, pe când apele negre ajung direct în fosa septică. Când duc la o rețea colectivă, apele gri și apele negre circulă prin aceeași cădere sau prin aceleași căderi.
Bine de știut: anumite conducte de cădere au niște nervuri spiralate pe pereții interiori, care au ca efect învârtirea materiilor și a lichidelor. Astfel, efluenții se lipesc de pereți cu ajutorul forței centrifuge. Curgerea este optimizată de coloana de aer care se formează în centrul conductei. Acest lucru previne golirea sifoanelor (dezamorsare) și, în consecință, apariția anumitor neplăceri: zgomote, mirosuri urâte... (mai ales la bloc).

4. Drenajul periferic fără pietriș

Terenurile argiloase sau mocirloase (în special) formează o barieră impermeabilă în calea evacuării apelor provenite din precipitații. Apa blocată aproape de suprafață se infiltrează în pereții de sub pământ și urcă prin capilaritate în construcție, ceea ce îi poate cauza pe termen lung daune serioase.

Drenajul periferic constă în îngroparea unui dren într-un șanț săpat în jurul casei, până la nivelul tălpii fundației. Acest tub perforat mare, de Ø 80 - 100 mm, recuperează apa stagnantă și o direcționează către locul de evacuare: un colector din sistemul public de canalizare, o fosă, etc.